De gândit

Fiecare poveste are un început.

Pãmântul este imens pentru a putea ascunde orice.De la destin...la d-zeu.
Doar dacã vei gãsi un
loc destul de îndepãrtat.
Pentru a te ascunde.
La marginea lumii.
Unde domneste linistea.
Mângâierea aerului marin.
Pacea adusã de îndepãrtarea pericolelor.
Voluptatea tristetii.
Si poate, pentru o clipã...
ai impresia cã ai scãpat.


misterele vietii ies la iveala
atunci când cele mai simple întrebãri nu-si gãsesc rãspunsul.
De ce suntem aici?
Ce este sufletul?
De ce visãm?
Poate este mai bine sã nu vedem deloc.
Sã nu murim, sã nu ne doarã.

Aceastã cãutare,trebuie sã descifreze un mister de o viatã.
Într-un final, tot ce conteazã este atunci când inima umanã îsi poate gãsi sensul în cele mai mici momente.

Ne imaginam ca suntem stapanii propriilor noastre destine capabili de a ne determina soarta dar avem cu adevarat puterea de a alege cand sa urcam sau cand sa coboram Sau o fortã mai presus de noi ne directioneazã ?
Evolutia este oare cea care ne conduce ?
Stiinta e cea care ne aratã calea ?
Sau divinitatea e cea care ne protejeazã ?

Evoluþia este un proces
imperfect si adesea violent.
O bãtãlie între ceea ce existã
si ceea ce urmeazã sã se nascã.
În miezul acestor dureri ale facerii,
moralitatea îsi pierde semnificatia.
Problematica luptei dintre bine
si rãu se reduce la o singurã întrebare:
supravietuire sau extinctie.

Uneori Destinul te alege pe tine.
Iar cei care te cunosteau dinainte
ca soarta sã te fi luat de mânã
nu înteleg profunzimea
schimbãrilor pe care le suferi.

Nimeni nu poate întelege cum suporti esecul.
Dar tu esti instrumentul perfect poti invata sa afli repede cine intelege
si cine sta pur si simplu in calea ta.

Cu toatã mandria sa problema majorã a fiintei umane
rãmâne incapacitatea de a-si alege calea.
Îsi poate alege doar modul în care va înfrunta destinul.

Prin actiunile noastre schimbam cate ceva modificand viitorul

Câteodatã întrebãrile sunt mai
puternice decât rãspunsurile...

oamenii iti vad fata pe care tu vrei sa o arati dar inauntrul tau exista o persoana diferita

Când survine o schimbare,oamenii simt nevoia de a migra.O atractie spiritualã a sufletului cãtre
locuri îndepãrtate,Adulmecând dâra unui parfum,
vânând stelele de pe cer.mesajul venit din trecut,
îi strânge împreunã pe cei de-acelasi sânge.
Numai astfel pot spera sã supravietuiascã
vremurilor grele care vor veni.




Când evolutia îsi selecteazã mijloacele,
aceasta se face cu un pret.
Ea cere pretentii în schimbul unicitãtii.
S-ar putea sã ti se cearã sã faci ceva împotriva firii tale.
Deodatã, schimbarea din viata ta care ar fi trebuit sã
fie frumoasã, te trãdeazã.
Poate sã parã nemilos,
dar scopul este doar autoconservarea. Supravietuirea.
Aceasta forta nu are nimic sentimental in ea nu poti decat sa speri ca la sfarsit a mai rãmas o fãrâmã
a vietii, asa cum o stiai.

Daca omul ar folosi inca 1% din creier ar intra într-un
nou stadiu al evolutiei?
Fiecare om trebuie sa isi afle scopul.
E adevãrat cã unii oameni sunt mai speciali.
In viata ne testam si ne infruntam temerile, trecem prin destule incercari si focuri, important
e sa nu ne ardem .


Existã bine si existã rãu...Drept si gresit...Eroi si ticãlosi.
Si dacã suntem binecuvântati cu întelepciune, si daca exisa o palpaire de lumina
in fiecare din noi, asteptand în liniste sa vina timpul când simturile pot fi dobandite...
când existente neînsemnate ies la ivealã,iar scopul nostru se aratã si dacã
avem tãria sã fim cinstiti atunci vom vedea reflexia noastrã uitându-se la noi
Fiind martor la dualitatea vietii noastre.
Fiecare din noi e capabil de întuneric si de luminã, de bine sau de rãu...
dar destinul care merge în directia noastrã poate fi redirectionat
de alegerile pe care le facem de dragostea pe care o avem în noi
Si de promisiunile pe care stim sa le pãstrãm.